Eurocronica

Numeroși șefi de state și de guverne au participat luni la impresionanta adunare care a marcat împlinirea a 80 de ani de la eliberarea lagărului de concentrare nazist de la Auschwitz. După manifestarea de ieri rămâne însă o întrebare: de ce România nu a fost reprezentată la un nivel mai ridicat?

Doar aproximativ 50 de supraviețuitori au mai putut fi prezenți de această dată la comemorarea a 80 de ani de la eliberarea lagărului.

Foștii deținuți au depus flori încă de dimineața la locul cunoscut drept Zidul Morții al fostului lagăr Auschwitz-Birkenau. Cu toții s-au declarat îngrijorați de conflictele actuale, de avansul extremismului și antisemitismului.

Un supraviețuitor, Marian Turski, în vârstă de 99 de ani, a avertizat asupra consecințelor discursului urii, și teoriilor conspirației.

„Nu vă fie teamă să vorbiți despre probleme, nu vă fie teamă să căutați soluții”, a spus el.

După cum remarca Deutsche Welle, el a vorbit în același loc și în urmă cu cinci ani și, la acea vreme, a avertizat: „Auschwitz nu a apărut din senin”.

Niciun politician sau oficial – în afară de președintele Congresului Mondial Evreiesc – nu a vorbit în timpul comemorării.

Dar liderii globali au format o coadă pentru a pune lumânări în vagonul gol din fața lagărelor de concentrare Auschwitz-Birkenau.

Și au fost lideri de prim rang: Regele Charles al III-lea al Marii Britanii, președintele Franței Emmanuel Macron, președintele Ucrainei Volodimir Zelenski, prim-ministrul Canadei Justin Trudeau, cancelarul și președintele german, Olaf Scholz respectiv Frank-Walter Steinmeier, președintele Consiliului European, Antonio Costa. Nu a lipsit președinta Republicii Moldova, Maia Sandu.

România a fost reprezentată de ministra Culturii, Natalia Intotero. Și, cu tot respectul pentru doamna ministru, România ar fi meritat o prezență de un nivel mai înalt. Din păcate, evenimentul nu a părut să fie destul de important nici pentru agenda președintelui Klaus Iohannis, nici pentru cea a premierului Marcel Ciolacu.

În paranteză fie spus, niciun eveniment de dată recentă nu poate justifica absențele la nivel înalt. Festivitatea de la Auschwitz a fost anunțată pe canalele diplomatice și pregătită cu mult timp înainte.

Iar motive pentru o prezență robustă a României ar fi fost destule.

Citeste siJumătate dintre tinerii unor țări implicate în Holocaust nu știu că a existat Auschwitz

În primul rând, rolul cunoscut și recunoscut al României în Holocaust. Menținerea vie a memoriei istorice este o datorie sacră a oricărui lider politic cu convingeri democratice. Iar a 80-a aniversare a eliberării lagărului este – sau ar fi fost - un moment de referință.

Apoi, sunt provocările interne.

De ani de zile România cunoaște o afirmare a extremismului, a antisemitismului, a discursului de tip legionar. Numeroase voci din mass-media și din societatea civilă au atras atenția din timp asupra acestui curs periculos.

De-abia după șocul electoral din noiembrie autoritățile și liderii politici au părut să dea unele semnale timide că înțeleg pericolul. Cu toate acestea, deși legislația este în vigoare de mai bine de 20 de ani iar discursul fascist și negaționist se afirmă fără rușine în spațiul public, nimeni nu a fost pedepsit.

Absența președintelui sau a primului ministru de la eveniment este, din păcate, o dovadă tristă că nu au tras lecțiile necesare nici măcar din zguduirea de la 24 noiembrie.

Prezența simbolică la un asemenea eveniment și mesajele publice care puteau fi lansate înainte și după ar fi însemnat mult.

Poate nu neapărat pentru acea parte a societății noastre atinsă, din păcate, de discursul urii, de conspiraționism, de microbul legionarismului. Cât pentru cealaltă parte, tăcută, dar cu siguranță mult mai numeroasă, care simte nevoia de a-și face auzită îngrijorarea ei profundă.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România