În Belgia, Bart De Wever, activistul flamand pentru independență, a devenit prim-ministru. Este primul separatist flamand care conduce guvernul federal. Acesta s-a aliat cu alte patru partide pentru a forma un guvern de dreapta. Și a jurat credință în fața regelui, care simbolizează unitatea Belgiei.
”Vi-l amintiți pe Bart De Wever care mânca vafe la poarta palatului și glumea despre situația politică?” își începe relatarea postul public francofon belgian RTBF.
”La acea vreme, el era străinul, generatorul de probleme al politicii belgiene. Astăzi, personajul s-a schimbat mult. A devenit central ”.
Deci, cum putem explica?
Politologul citat de postul de televiziune crede că „la un moment dat, Bart De Wever trebuie să fi realizat că visele sale de independență pentru Flandra erau oarecum iluzorii și himerice (...) El probabil visează să rămână în cărțile de istorie. Și, în Belgia, pentru a-ți lăsa amprenta în cărțile de istorie, nu există altă funcție decât cea de prim-ministru".
Associated Press observă că ”Bart De Wever a depus jurământul luni dimineața, uitându-se direct la regele Philippe, monarh al unei case regale pe care a disprețuit-o de mult timp, deoarece simbolizează vechiul concept al unității Belgiei.
„Jur loialitate regelui”, a spus el.
A fost un alt indiciu despre cum se schimbă vremurile, iar cererile îndrăznețe pentru independența Flandrei au făcut loc speranței unei schimbări treptate și a găsirii unui echilibru reînnoit între Flandra vorbitoare de olandeză, cu 6,7 milioane de locuitori, Valonia francofonă, cu 3,7 milioane, și Bruxelles-ul multilingv, cu 1,2 milioane”.
Le Monde notează că ”Bart De Wever a promis că va înăspri politica de azil și condițiile de obținere a asistenței sociale pentru refugiați, va întări securitatea și lupta împotriva traficului de droguri. La nivel socio-economic, coaliția sa intenționează să „recompenseze munca” prin limitarea dreptului la ajutor de șomaj pentru doi ani.
Sosirea sa în Rue de la Loi 16, Downing Street-ul Bruxelles-ului, i-a adus felicitările lui Marion Maréchal, fosta aliată a lui Eric Zemmour, care a subliniat că, odată cu De Wever, grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, ECR (dreapta radicală) din Parlamentul European va avea „trei prim-miniștri la masa Consiliului European”, alături de italianca Giorgia Meloni și cehul Petr Fiala”.
Ziarul de limbă engleză Brussels Times scrie că ”familia, prietenii, colegii și experții l-au descris pe De Wever drept un om care trăiește și respiră politică.
Aproape toți oponenții săi au comentat că îl respectă mult pentru abilitățile sale de dezbatere. Ei au spus, de asemenea, că poate fi „rece ca gheața” atunci când este necesar și nu se abate niciodată de la ideologia sa conservatoare”.
AFP amintește că ”partidele de extremă dreapta, care de multe ori se bazează pe sentimentul anti-imigranți, au avut rezultate bune la alegerile pentru Parlamentul European de anul trecut și în voturile naționale și regionale din Austria, Germania și Țările de Jos.
Împărțită între comunitățile vorbitoare de franceză și olandeză și cu un sistem politic extrem de complex, Belgia are un istoric de neinvidiat privind discuțiile dureros de lungi pentru coaliții -ajungându-se la 541 de zile în 2010- 2011”.