Feb 03 2025 3 mins 1
Un cuvânt începe să-și facă loc tot mai des în vocabularul comentatorilor politici dar și al unor politicieni: Brithurn. Ceea ce s-ar traduce prin ”întoarcerea britanicilor” sau inversul Brexitului. Dar cât de departe poate merge o asemenea reapropiere? Și care sunt obstacolele?
La cinci ani de la divorțul oficial al Marii Britanii de Uniunea Europeană, la 31 ianuarie 2020, concluziile sunt departe de a fi încurajatoare. Ziarul britanic The Independent le-a rezumat pe prima pagină, chiar la aniversarea de cinci ani.
Divorțul a costat Londra 30 de miliarde de lire și o scădere a exporturilor cu 27 de miliarde de lire, după introducerea barierelor comerciale.
Peste 16.000 de companii și-au încetat exporturile peste Canalul Mânecii. Numai în ce privește produsele alimentare, exporturile britanice s-au redus cu 2,8 miliarde de lire.
Toate acestea s-a tradus printr-o scădere cu 15% a contribuției comerțului exterior la bugetul regatului.
Peste 1,2 milioane de cetățeni ai UE au părăsit Regatul Unit. Dar alte 3,6 milioane de oameni au intrat de atunci în Marea Britanie. Cu o imigrație netă de 2,3 milioane, adepții Brexitului nu și-au atins nici pe departe promisiunea de a inversa acest fenomen, odată cu părăsirea Uniunii Europene.
În consecință, 6 din 10 britanici cred că Brexitul a mers rău și numai 12% consideră că a mers bine.
O reapropiere a Marii Britanii de Uniunea Europeană a început să se facă simțită imediat după invadarea Ucrainei de către Rusia. Ambele părți au înțeles că trebuie să strângă rândurile în fața amenințării strategice.
Venirea la putere a laburiștilor lui Keir Starmer, în iulie anul trecut, în locul conservatorilor - autori politici ai Brexitului - a adus o nouă dinamică în relația cu UE.
De la bun început, Starmer a promis o resetare a acestei relații și a avut întâlniri cu mai mulți lideri marcanți ai statelor membre. Și iată-l pe premierul britanic prezent la summitul european de luni, consacrat apărării și securității.
Desigur, de aici și până la o revenire cu arme și bagaje a Marii Britanii este o cale lungă. De altfel, chiar Keir Starmer a afirmat că resetarea relației cu Uniunea Europeană nu înseamnă inversarea Brexitului.
Cel mai probabil este să fie căutate căi de reducere a barierelor comerciale, încurajarea schimburilor de studenți și a liberei circulații. Și, mai presus de toate, chestiunile de securitate și apărarea valorilor care unesc cele două maluri ale Canalului Mânecii.
Există însă și obstacole.
Iar dacă stimulentul pentru reapropierea celor două părți a fost Rusia, impedimentul ar putea fi Statele Unite, mai precis administrația Trump.
Amenințând Uniunea Europeană cu tarife împovărătoare, președintele american a sugerat că ar putea excepta Marea Britanie. Un comentariu menit să eclipseze întâlnirea lui Keir Starmer cu liderii europeni. O mișcare pe care liderul de la Casa Albă arată că nu o vede cu ochi buni.
În același timp, premierul britanic se confruntă cu provocări politice și la el acasă.
Partidul naționalist Reform UK, susținut puternic de Elon Musk, patronul rețelei de socializare X, este în plină ascensiune și se anunță un adversar redutabil la alegerile locale din mai.
Pentru acest partid, orice apropiere de Uniunea Europeană înseamnă o trădare a Brexitului și deci, a interesului național.
Cât despre războiul Rusiei, președintele partidului, Nigel Farage, spunea în vara anului trecut că Occidentul este cel care poartă vina.
Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România
