Feb 03 2025 4 mins 2
Încep să apară amănuntele afacerii Nordis. Pe de o parte, s-a publicat analiza realizată de administratorul judiciar, pe de altă parte, procurorii au trecut la acțiune. Ambele surse ne oferă date despre cum a fost gândită „țeapa” Nordis și despre cum s-au subtilizat banii.
Ieri, dosarul Nordis a cunoscut două evenimente. Unul, în forță, derulat de DIICOT, început dis de dimineață și finalizat seara cu reținerea a șapte persoane. Al doilea eveniment a fost publicarea unei analize realizate de administratorul judiciar al companiei Nordis. Din ambele surse se pot lega informații care oferă o mai bună înțelegere asupra a ceea ce s-a întâmplat în cazul Nordis.
Așadar, CITR, administratorul judiciar, a explicat mecanismele prin care a funcționat afacerea Nordis. Primul lucru care șochează este suma creanțelor, adică a datoriilor pe care le-a strâns grupul de firme Nordis. CITR arată că este vorba despre aproximativ 729 milioane de lei, adică 146 milioane de euro. În schimb, instituția de cercetare penală afirmă că „grupul infracțional” a încasat de la clienți 195 milioane de euro.
Desigur, 50 milioane de euro, diferența dintre cele două variante, este foarte mare, dar în ambele cazuri suma este absolut neașteptată și arată că afacerea Nordis a avut un impact semnificativ și a reușit să manipuleze sume extrem de mari.
Administratorul judiciar arată că este vorba despre 1.500 de creditori, ceea ce înseamnă că fiecare a plătit, în medie, pentru promisiunea că va primi un apartament aproximativ 100.000 de euro.
CITR arată că situațiile sunt diferite. Astfel, o primă categorie este formată din clienți cu promisiuni de vânzare-cumpărare în derulare. Aceștia au plătit un avans și au un contract de cumpărare. Dacă apartamentul contractat nu poate fi livrat, creditorii au dreptul să primească sumele plătite ca avans. Dacă apartamentele ar fi construite și predate beneficiarilor datoria totală ar fi redusă cu 350 milioane de lei.
A doua categorie este cea a clienților care au optat pentru retragerea din proiect (adică nu vor mai primi activul imobiliar), dar și-au păstrat dreptul de a-și recupera banii plătiți.
În fine, a treia categorie este cea a clienților care sunt proprietari, însă apartamentele fie nu sunt la stadiul promis (adică nu sunt finisate sau mobilate), fie nu au fost predate către cumpărători. Finisarea sau predarea apartamentelor ar reduce datoriile totale cu 55 milioane de lei. Totodată, penalitățile, calculele de daune sau dobânzile înscrise în contracte au crescut nivelul datoriei cu 40 milioane de lei.
Aceasta este harta datoriilor, respectiv a creditorilor. Administratorul judiciar numește și cauzele insolvenței, dar într-o cheie economică. Este vorba, în opinia CITR, de dezvoltarea multor proiecte de anvergură în același timp, apoi activitatea Nordis nu a fost împărțită pe centre de cost și de profit, s-au făcut estimări eronate ale investiției și neîndeplinirea obligațiilor contractuale și întârzierile în livrarea proiectelor au dus la plata unor daune și decapitalizarea firmei.
Parchetul vine, însă, cu o abordare mai puțin economică privind cauzele insolvenței Nordis. Explicațiile sunt de ordin infracțional, în sensul că procurorii susțin că „banii adunați de la clienți au fost delapidați într-un timp scurt prin transferuri către persoane fizice, respectiv, membri ai grupului infracțional organizat, transferuri către societăți afiliate structurii criminale, plata de salarii, dar și cheltuieli voluptorii în sumă de 346 milioane de lei și 2,4 milioane de euro”. Voluptorii sunt cheltuielile asociate cu plăcerea personală sau cu interesul personal. Adică, vreo 71 milioane de euro au fost cheltuiți în interesul personal al inițiatorilor jocului piramidal numit Nordis.
Abordările de tipul analizei economice și cea a anchetatorilor penali nu se contrazic una pe alta. Este, însă, clar că singurul lucru care a funcționat în afacerea Nordis a fost marketingul prin care au fost convinși 1.500 de oameni să plătească, în medie, 100.000 de euro. De restul, s-au ocupat aranjorii „țepei” Nordis care au știut să mute o parte din bani din conturile firmelor în buzunarele lor.
